PLEC

PLEC

de Constantin Balaban

Plec și eu ca alții, poate,
Plec ca toamna toți cocorii,
Plec ca umbra ta în noapte,
Plec și iau cu mine norii.

Ne-am jucat de-a fericirea,
Și-am gustat din vis plăcerea,
Eu mimând mereu iubirea,
Tu iubind mai mult tăcerea.

Dar acum nu e momentul
Pentru lacrimi sau reproșuri,
Toamna asta-i argumentul
Pentru vii în multe coșuri.

Plec și eu ca alții, poate,
Plec ca toamna toți cocorii,
Plec ca umbra ta în noapte,
Plec și iau cu mine norii.

Am creat, falși, paradisul
Și a fost frumos o vreme,
Dar acum se cerne visul
Și dispar orice probleme.

Plec și eu ca alții, poate,
Plec ca toamna toți cocorii,
Plec ca umbra ta în noapte,
Plec și iau cu mine norii.

I LEAVE

by Constantin Balaban

I leave, as others left before,
I leave like cranes in autumn skies,
I leave like shadows from your door,
I leave and take away the clouds that rise.

We played at happiness, pretending,
We tasted pleasure in the dream,
I feigned a love without unending,
You loved the silence more, it seemed.

But now it is no time for tears,
Nor for reproaches, nor for woes,
This autumn argues, with its sheaves,
For baskets full where plenty grows.

I leave, as others left before,
I leave like cranes in autumn skies,
I leave like shadows from your door,
I leave and take away the clouds that rise.

We built a paradise unreal,
And for a while it seemed so fair,
But now the dream begins to peel,
And all our troubles fade to air.

I leave, as others left before,
I leave like cranes in autumn skies,
I leave like shadows from your door,
I leave and take away the clouds that rise.

ME VOY

de Constantin Balaban

Me voy, como otros ya se han ido,
Me voy cual grullas en otoño,
Me voy cual sombra en lo perdido,
Me voy y a las nubes tomo.

Jugamos con la dicha un día,
Probamos del ensueño el gozo,
Yo fingiendo siempre la alegría,
Tú amando el silencio hermoso.

Pero ahora no es momento
De reproches ni de llanto,
Este otoño es el argumento
De los cestos llenos tanto.

Me voy, como otros ya se han ido,
Me voy cual grullas en otoño,
Me voy cual sombra en lo perdido,
Me voy y a las nubes tomo.

Creamos, falsos, el paraíso
Y fue bello por un tiempo,
Mas ahora el sueño se ha deshecho
Y se borran los tormentos.

Me voy, como otros ya se han ido,
Me voy cual grullas en otoño,
Me voy cual sombra en lo perdido,
Me voy y a las nubes tomo.