AM FOST O VREME FERICIȚI
de Constantin Balaban
Am fost o vreme fericiți
În paradisul nostru,
Și anii au trecut umbriți
De-un luciferic monstru.
Voiam s-avem cu orice preț
Mereu perfecțiune,
Și cizelam un vis măreț
Doar pentru noi și lume.
Putea să fie pe pământ
Și dragoste, și pace,
Și noi credeam cu jurământ
Că cerul se desface
Și curg minunile spre noi
Ca pomii primăvara,
De cum se duc și vânt, și ploi,
Și sfânt începe seara.
Dar toamna asta, auster,
Începe iar războiul,
Cad bombele mereu din cer
Și iarna e strigoiul.
WE WERE ONCE HAPPY
by Constantin Balaban
We were, for a while, so happy
In our own paradise,
And years went by, half-shadowed
By a luciferic guise.
We longed to reach, at any cost,
Perfection ever true,
And polished a majestic dream
For us, and for the world too.
There could have been, upon this earth,
Both love and peaceful ways,
And we believed, with sacred oath,
That heaven wide would blaze,
And miracles would stream to us
Like blossoms in the spring,
As winds and rains would fade away
And holy night would sing.
But this austere and bitter fall
Brings war upon us still,
The bombs keep falling from the sky,
And winter haunts the will.
FUIMOS FELICES ALGÚN TIEMPO
de Constantin Balaban
Fuimos felices algún tiempo
en nuestro paraíso,
y los años pasaron sombríos
por un monstruo luciférico.
Queríamos tener a cualquier precio
siempre la perfección,
y cincelábamos un sueño grandioso
solo para nosotros y el mundo.
Podía haber en la tierra
también amor y paz,
y creíamos con juramento
que el cielo se abría
y que las maravillas fluían hacia nosotros
como los árboles en primavera,
cuando se van el viento y la lluvia
y empieza santa la tarde.
Pero este otoño, tan austero,
trae otra vez la guerra,
caen bombas sin cesar del cielo
y el invierno es la quimera.
Alchimistul Cuvintelor 