TOAMNA ASTA

TOAMNA ASTA

de Constantin Balaban

Toamna asta, fantomatic,
Bate vântul a schimbare,
Frunzele din pomi, cromatic,
Se întorc la loc, îmi pare.

Ca îmbrățișări de idoli
Și cocorii se întorc,
Și citesc acest capitol
Unde visele se storc.

Norii vieții levitează
Tot mai sus, mai sus pe-o stea,
Și orașul se pictează
Ca o ceașcă de cafea.

Drumurile noastre toate
Se întorc la ceasul sfânt,
Când eram vrăjiți și, poate,
Doar noi singuri pe pământ.

Astfel soarele răsare,
Și așijderea și luna,
Pentru o iubire mare
Pentru noi și totdeauna.

THIS AUTUMN

by Constantin Balaban

This autumn, ghostly, fleeting,
Blows a wind of change, it seems,
Leaves from trees, in colors bleeding,
Circle back like haunted dreams.

Like embraces carved in idols,
Cranes return along their flight,
Reading from forgotten bibles
Where the dreams are pressed of night.

Clouds of life now levitate,
Higher, higher, starward drawn,
And the city decorates
Like a steaming cup at dawn.

All our pathways turn once more
To that sacred hour’s delight,
When bewitched we were, and, maybe,
We alone on earth that night.

Thus the sun is rising slowly,
And the moon ascends above,
Both to guard a love so holy –
Ours forever, ours in love.

ESTE OTOÑO

de Constantin Balaban

Este otoño, fantasmal,
Sopla un viento de mudanza,
Y las hojas, en su espiral,
Parecen volver a casa.

Como abrazos de los ídolos
Regresan también las grullas,
Y releo aquel capítulo
Donde el sueño se diluye.

Nubes de la vida flotan
Cada vez más hacia estrellas,
Y la ciudad se decora
Como una taza de esencia.

Nuestros caminos regresan
Al instante sacrosanto,
Cuando éramos, tal vez,
Solos sobre el mundo ancho.

Así el sol vuelve a nacer,
Y del mismo modo, la luna,
Por un gran amor de ayer,
Por nosotros y por siempre, una.